Eveniment politica

Perfidia politicului in “slujba” comunitatii psihologilor

In filmul “Senatorul melcilor”, actorul Dorel Visan joaca rolul unui comunist devenit peste noaptea revolutiei un senator democrat. Aflat in vacanta, aroganta sa formata in anii comunismului este sustinuta acum de servilismul celor din jurul sau, el fiind privit ca un om cu puterea in mana.

Peste ani, cam prin 2017-2018, un alt senator reface scenariul filmului alaturi de comunitatea psihologilor pe care se angajeaza sa o sprijine pentru a reveni la normal dupa ce au trecut printr-o revolta si o serie de alegeri. Prin puterea pe care noi, alegatorii, i-am oferit-o, acest senator detinator al unei case de avocatura reuseste sa stopeze un abuz si o serie de alte nedreptati pe care psihologii le traiau. Dar, ceea ce e simplu nu e minunat, domniei sale i se ofera o prelungire a contractului pentru a veghea la bunul mers al lucrurilor. Chiar daca sintagma “sunt senator si nu activez in firma pe perioada mandatului” o foloseste foarte des in discutiile care privesc activitatea Colegiului Psihologilor, in fapt, domnia sa cunoaste la virgula fiecare aspect ori situatie ce au legatura cu institutia mentionata. Are acces la toate documentele vechi si noi, fie prin intermediul firmei sale, fie ii sunt aduse de o serie de psihologi care intretin o relatie apropiata cu el. Aici se impune o paranteza in cadrul careia vreau sa atrag atentia asupra lejeritatii cu care leaga discutii cu diferiti membri ai comunitatii pe diferite teme fara a fi abilitat sa o faca, dar mai ales cunoscand faptul ca submineaza la nivel informal pozitia conducerii democratic aleasa in conventiile ce au avut loc in perioada iunie – iulie 2017. Ca parte a normalitatii perceputa de mine si sustinuta si de alti avocati pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, domnul senator ar trebui sa le indrepte pasii si curiozitatea catre caile oficiale de informare ale CPR si sa puna capat discutiilor. Inchizand paranteza, voi continua prin a spune ca si actuala conducere a CPR a gresit intr-un mod nepermis oferindu-i acestuia un rol care nu este prevazut in niciun contract de asistenta juridica: rolul de apropiat.

Reformarea activitatii CPR, o promisiune facuta in campania dedicata alegerilor din cadrul conventiei nationale de catre toti candidatii, scoate la suprafata interese care reflecta diversitatea activitatilor psihologilor, dar si unele de natura pecuniara care se impletesc uneori subtil, alteori la vedere, cu conflictul de interese. Pana la momentul revoltei, aceste interese erau sustinute pe fata de vechea conducere ( vezi Institutul de Psihologie Judiciara), erau negociate ori cei care nu se supuneau “rigorilor” erau amenintati cu datul in judecata, cu excluderea din colegiu etc. Insa, forma cel mai des folosita era negocierea pe textul documentelor si schimbarea lor in drum spre publicarea la Monitorul Oficial. Erau putini cei care isi permiteau “sa sufle”, asta si pentru ca existau oameni de bine, in cel mai romanesc fel, care ajutau la punerea “batistei pe tambal”. “Hai sa trecem peste asta si promit ca vorbesc eu cu…”, “nu cred ca vrei sa facem scandal! ne vede lumea si suntem psihologi, ce Doamne iarta-ma!” sunt doar putine din versiunile de lucru intru linistirea spiritelor revolutionarilor. Mai exista varianta celor care faceau cursuri cu cei aflati la putere pentru a fi “nasiti” pentru ca mai apoi acestia sa devina persoane dezirabile si cu trecere la conducere. Ii stiti care cum sunt pentru ca facilitau anumite cursuri sau invitau persoane importante la intrunirile lor ori se aflau in pozitii de conducere. Pe scurt, cam asa erau asezate lucrurile in CPR.

Cei care au produs schimbarea, o buna parte dintre ei, si-au dorit sa-si pastreze privilegiile si senatorul, ne-am reintors la el, avea sa afle acest aspect. Cu un statut privilegiat in comunitatea, abil in ceea ce priveste comunicarea, format fiind ca jurnalist, ulterior ca avocat, iar in timpurile noastre ( 🙂 ) avand discursul tabacit prin diferite redactii de televiziune, cu o notorietate crescuta, domnul in cauza se implica dincolo de cat ii era permis. Contacteaza in nume personal tot felul de persoane precum fosti angajati, persoane care aduc critici conducerii, obiectivul fiind strangerea de informatii cu relevanta juridica ( sic!), dar si apropierea de acestia, indemnandu-si clientul sa-i accepte si sa lucreze cu ei. Poate parea o practica prietenoasa, dar care nu serveste intereselor si obiectivelor asumate prin contract si, implicit, date fiind relatiile profesionale, clientul domnului senator si avocat isi putea facilita singur intalnirile intra-profesionale ori puteau alege cu cine sa lucreze. Asadar, nu separa rolurile senator/avocat intre ele, se implica activ dincolo de activitatea juridica, ofera “sprijin” juridic prietenesc anumitor membri, ia initiative proprii in lucrul cu CPR-ul. Practic, dubleaza autoritatea conducerii CPR ca, in final, sa o submineze din perspectiva omului cu influenta si autoritate.

La inceputul anului 2019, in cadrul unor serii de discutii cu sora senatorului, avocat in firma acestuia, un membru al CD, presedinte al comisie clinice, ii cere acesteia sa stabileasca daca este legal sa propuna ca masterul sa fie conditie de acces in profesie. Vine raspunsul doamnei avocat care arata ca exista aceasta posibilitate, il fundamenteaza juridic pentru a fi comunicat psihologilor, situatie ce declanseaza o revolta pentru ca multi trebuie sa-si regandeasca traseul profesional. O organizatie non-profit vine cu un alt punct de vedere juridic, sunt ridicate semne de intrebare cu privire la oportunitatea unui astfel de demers, iar presedintele comisiei clinice spune ca a fost consiliat si indrumat juridic de catre sora senatorului. Aceasta este asaltata cu intrebari si reprosuri ceea ce nu este pe placul fratelui ei. O rezolva intern, dar nu uita. Isi consiliaza politico-legislativ clientul in speta proiectului de lege, dar nu este ales sa-i reprezinte in Parlament din mai multe motive, unul fiind legat de plecarea domniei sale intr-o misiune OSCE in afara tarii la data respectiva. Dupa ce a facut atatea demersuri pe la comisiile parlamentare, i-a creat oportunitati relationare, a organizat si o sedinta de lucru pe tema proiectului de lege, clientul a ales sa lucreze cu un alt parlamentar??? Nu-i pe placul senatorului, fapt pentru care isi cheama in ajutor cativa dintre psihologii cu care a mai lucrat in trecut si ii informeaza cu privire la “gravitatea” situatiei. Urmareste si se implica in scandalul ce a urmat de la inaltimea pozitiei parlamentare pastrandu-si contractul de asistenta juridica. Isi pune clientul in situatii jignitoare, creeaza curente de opinie diferite bazate in primul rand pe dezinformare, contacteaza personal actori cheie din interiorul comunitatii si incearca sa blocheze demersul legislativ prin influentarea colegilor sai parlamentari si prin sustinerea grupului de contestatari, oferindu-le acestora consiliere si facilitandu-le intalniri la nivelul Senatului.

Intr-o oarecare masura, dl. senator reuseste sa stopeze depunerea amendamentelor la propunerea legislativa a CPR, dar construieste si o diversiune: introduce in Parlament o alta initiativa legislativa de modificare a legii existente.

Si da, dl.senator PNL Fenechiu Daniel este inca avocatul CPR!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: