social

Cad plombele dumnezeiesti

Preotul Raduca, prodecanul facultatii de teologie, nu surprinde intru totul prin afirmatiile pe care le-a facut la radio Trinitas, poate doar din pozitia de reprezentant al unei facultati, nu ca unul al bisericii. In spatiul dedicat iertarii pacatelor lumesti, acolo unde Dumnezeu intalneste omul despre care se spune ca l-ar fi zamislit, enoriasii sunt intampinati deseori cu cuvinte infricosatoare si de ocara. Aplecati spre cele firesti si pragmatice, avand plan financiar de indeplinit – target in termeni corporatisti, preotii sunt intr-o continua lupta cu mentinerea lor in zona de importanta publica, bisericile si manastirile ramanand parte a patrimoniului cultural, deci cu un rol mai degraba turistic, mai putin educativ. Frica duhovniceasca rostita la slujbe sau in dialogul firesc cu prelatii bisericii este des folosita ca intentie de atragere atentie asupra importantei pe care acestia o detin ca intermediatori ai puterii lui Dumnezeu pe Pamant, asemenea unui parinte care-si constrange cu forta, abuziv, copilul sa faca anumite lucruri, dar fara a-i oferi perspectiva cunoasterii si a dezvoltarii personale pe masura atingerii unor obiective. “Dumnezeu mijloceste actiunile sale divine prin noi, preotii!” sunt cuvantari des intalnite purtatoare de adevar doar atunci cand, in realitate, preotul se implica in ajutorarea comunitatii pe care o pastoreste. In rest, doar vorbe goale, lovite de sinceritatea comportamentelor neadecvate sau chiar sanctionabile nu doar social, ci si penal. E greu de crezut fara a ne intoarce la credinta oarba ca preotii sunt mijlocitori ai cuvantului lui Dumnezeu atunci cand lovesc un copil, blesteama un om sau il afurisesc, ori cand asista superior la degradarea unei societati din care isi hranesc orgoliile megalomanice. Nevoia fiecaruia dintre noi de introspectie este mare, iar ea devine cu atat mai necesara in momentele dificile pe care le parcurgem de-a lungul vietii atunci cand indoiala asupra rostului nostru pe Pamant ne roade adanc in fibra nervoasa sau a sufletului. Meditatia, rugaciunea sau simpla aplecare spre noi, ruperea de cotidianul dureros au nevoie sa intalneasca pacea exterioara lipsita de agresiune si modulari ale temerilor. Biserica este un astfel de spatiu care prin simbolistica intregului si a detaliului invita la pace, pe cand preotul este cel care ar trebui sa garanteze si sa mijloceasca aceasta pace, este cel care te primeste pentru a te asculta si pentru a-ti indemna gandurile in sus cu smerenie fata de o entitate infinita, atotprotectoare, pentru ca tu sa pierzi, sa disipi acel sentiment de vinovatie sau de regret, ori de prea plin de sine, iar locul interior golit sa-l umpli cu incredere ca existi cu un rol pe care e nevoie sa ti-l definesti pe masura puterilor si al capacitatilor personale. Frica e un bun semnalizator, dar nu este un bun constructor. Pentru a cladi in oameni bunatatea, e suficient sa le-o arati precum un parinte copiilor sai, un parinte care “vede” dincolo de asteptarea unui rezultat imediat. Perceptia mea asupra bisericii este una mai apropiata si comparabila cu cea pe care mi-am format-o despre agentii de vanzari: o falsa graba in vederea achizitiei, o graba care nu te lasa sa functionezi cognitiv, sa dai sens cumparaturilor pe masura nevoilor. Acestia, agentii, au o pozitie aparent superioara, ei stiu foarte bine de ceea ce ai tu nevoie, prezentarea lor continand elemente apocaliptice pe care doar Bruce Willis le mai poate gestiona ori, bineinteles, produsul lor. Doar ca o astfel de superioritate afisata lasa loc vulnerabilitatilor ce vor fi speculate de catre client imediat ce va fi posibil. Pozitia preotului, a prodecanului, se inscrie pe modelul acesta al reprezentantului unei entitati comerciale intr-o perioada in care consumul creste, iar el tinde catre o felie mare. Tot mai mare. Falsa superioritate este manata de la spate si de contributia mai-marilor zilei care par a nu se descurca fara binecuvantarea prelatilor pentru care platesc zeci de milioane de euro care iau directia hranirii acestui ego patologic. Reactia fireasca a oamenilor de a sanctiona discursul impardonabil al preotului in cauza arata ca Dumnezeu lucreaza prin fiecare dintre noi, acestuia cazandu-i plombele pe Pamant la auzul grozaviilor debitate de catre cel pe care nu-si aduce aminte cand l-a investit pe post de pr-ist.

Doamne ajuta-ne sa gandim!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s