Maraton pentru David – 17.12.2019 // A doua zi de maraton // Invitati: autori de carte // Realizator: Lidia Lazu

Suntem in a doua zi a maratonului realizat in sprijinul micuțului David Caragea, băiețelul de nici doi ani, care se lupta de șase luni cu un neuroblastom care i-a afectat o parte din organele interne. Este internat in Turcia din luna Iulie a acestui an, iar doctorii au reușit sa-i localizeze și micșoreze prin chimioterapie tumora pe care i-au extirpat-o miercuri, 11.12.2019, in cadrul unei operații extrem de anevoioase din care David a ieșit învingător.
In curând, cel mic va avea nevoie de un tratament cu celule stem pentru refacere și învingerea totala a cancerului. David este un adevărat luptător pentru viața și merita sa luptam și noi pentru el!
Haideți sa-i oferim 1, 2, 10 euro sau mai mult, după posibilitățile fiecaruia, pentru a reuși sa-și continue tratamentul și pentru a se întoarce acasă sa se joace cu copiii de vârsta lui, suma necesară fiind de 170.000 euro.
Ramona GaeManuela Dumitru, Bogdan Stanoevici, Cristina Dimitrescu, Ligia Calin, Teodor Voicu, Razvan Gae, Lidia Lazu, Gina Micloș, Lori Petcu și Calin Catalin, împreuna cu invitații lor va vor oferi o săptămâna de poveste cu zeci de provocări și subiecte care sa adune pe platforma Publive cat mai mulți spectatori care ar putea dona.
Urmărește-ne pe Facebook, pe pagina Publive, pe canalul de YouTube Publive România sau pe publive.ro in perioada 16-21.12, in intervalul 16-22, cu mențiunea ca joi, 19.12, maratonul începe la ora 10 dimineața!
Chiar și familia Strop este alături de David Caragea și familia acestuia ( Caragea Simona Nicoleta și Nick Caragea)!
Conturile unde puteți dona vor fi permanent afișate pe ecran in timpul emisiunilor.
Urmărește-ne, distribuie și donează!

Donatii direct catre familia Caragea:

Nume: Niculae Viorel Caragea
IBAN: RO82INGB0000999901016286
Banca: INGB CENTRALA
Moneda: RON
SWIFT: INGBROBU
BIC: INGB

Niculae Viorel Caragea
IBAN: RO38INGB0000999909336768
Banca: INGB CENTRALA
Moneda: EUR
SWIFT: INGBROBU
BIC: INGB

Paypal: carageanick@gmail.com

Totodata, puteti sa donati si in conturile asociatiei Salveaza o Inima:

Denumire entitate:  Asociatia “SALVEAZA O INIMA”

Cod de inregistrare fiscala:  31015982

Cont (IBAN) bancar:

Cont RON: RO 05 BTRL 0070 1205 W828 70 XX

Cont Euro: RO 28 BTRL EUR CRT 00 W828 7001

CONT USD: RO 68 BTRL USD CRT 00 W828 7001

COD SWIFT: BTRLRO22

COD BIC: BTRL Banca Transilvania Botosani

Vă rugăm să specificați numele de familie  (Caragea) al copilului pentru care faceți donatia!

Viata traita la extreme

Iata-ma, din nou.

Alt articol care ar trebui sa ma faca sa ma simt bine, sa ma simt mandra si fericita pentru ca mi-am ales profesia mult visata si ca sunt apreciata si in ziare si reviste. Ultimul articol a fost pubilcat in ‘Dupa Afaceri Premium’ a Ziarului Financiar si m-a facut sa ma gandesc foarte mult prin ce am trecut pana am ajuns aici. Este o analiza foarte scurta a vietii mele si un strigat spre toti oamenii, in special creativii.

Atentie, s-ar putea sa va regasiti in povestea mea sau in unele parti din ea.

M-am chinuit toata viata sa DEMONSTREZ CA POT. Am ajuns foarte de curand in punctul in care am realizat ca am inceput sa obosesc si ca deja nu prea mai am cui sa-i demonstrez. Se pare ca le-am demonstrat tuturor, inclusiv mie. Viata este mai mult de-atat. Voiam inca din copilarie sa le arat alor mei ca pot mai mult decat zic ei si ca pot avea o cariera stralucita si ca pot deveni chiar si celebra daca ma straduiesc mai tare. Voiam sa le arat ca artistii nu mor de foame asa cum credeau ei si incercam din rasputeri sa ii conving ca nu vreau sa o iau pe calea pe care si-o doreau ei.

N-am vrut niciodata sa fiu doctor sau avocat, asa cum isi doreau parintii mei (sau ‘macar asistenta’ asa cum zicea tatal meu vitreg), astfel ca pentru cativa ani din adolescenta am cochetat intre actorie, regie si fotografie. Ba chiar aveam si 2 blog-uri pe care scriam proza, ganduri si poezii. Bunicul meu care a fost actor nu mai era acolo sa ma incurajeze, insa. Ne-a parasit prea devreme, prea devreme sa-l influenteze si pe fratele meu, prea devreme sa ma faca mai puternica, mai fericita sau sa-mi arate drumul cel bun in viata.

Astfel ca, dupa ce a murit, am incetat sa mai desenez. De la 5 ani desenam mereu, cel mai mult imi placea sa fac benzi desenate, aventuri cu dinozauri, soricei si mai stiu eu ce. I le aratam bunicului si le comentam impreuna, povesteam, radeam. Odata cu decesul sau, prin clasa a V-a, totul a devenit foarte greu, copiii ma faceau copilaroasa, mie nu-mi convenea, eu voiam sa fiu considerata normala si ca toti ceilalti si imi doream prieteni si distractie, ca orice copil la acea varsta. N-am sa-l uit niciodata pe acel coleg care mi-a luat unul dintre desenele mele cu un crocodil si a iesit in curtea scolii si a inceput sa faca misto de mine. A fost ultimul meu desen pentru o lunga perioada de timp.

Am simtit ca vreau iarasi sa le DEMONSTREZ ca gresesc. Sa le demonstrez colegilor, profesorilor, tuturor din jurul meu ca asta sunt eu si asta imi place sa fac, sa le arat ca POT. Intr-adevar, n-am avut niciodata note bune si asta datorita faptului ca n-am reusit niciodata sa-mi mentin concentrarea prea mult daca nu mi se parea super interesant. Si cum la scoala toate materiile mi se pareau plictisitoare (mai putin geografia si un pic romana), nu aveam niciun chef sa invat sau sa inteleg multe lucruri. Un fel de OCD. Mereu ma gandeam la orice altceva la ore. Nici profii nu erau interesanti.

M-am chinuit atat de tare de-a lungul vietii sa-mi gasesc locul si niciodata n-am reusit sa fac diferenta intre emotii negative si emotii pozitive. Astfel ca atunci cand totul devenea mai greu si mai dificil de digerat, incercam sa ignor totul si sa ‘fiu optimista’ in loc sa accept ca nu putem fi fericiti tot timpul. Toate aceste emotii negative pe care nu mi le doream (ha, cine le-ar dori?) s-au naruit intr-un mare nor gros si intunecat pe care il simt undeva deasupra mea. Si inca il ignor. Cand vreau sa fac curatenie, curat si cel mai indepartat colt, cand vreau sa lucrez la un proiect dau tot ce este mai bun din mine. Pe scurt, cand ma vreau sa ma dedic unui aspect, depun toate eforturile. Si toate aceste eforturi devin obositoare si nu stiu cand sa ma opresc.

N-am stiut niciodata cum sa scap de norul acesta gri si greoi si nu l-am simtit plutind atat de greu pana acum cateva luni. Din pacate, s-a extins in insomnie. Si acesta a fost trigger-ul cand mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor. Am inceput sa-mi pavez un nou drum al gandurilor, dar este dificil pentru ca este nevoie de multa rabdare si timp. N-am stiut niciodata cum sa accept unele lucruri si mereu m-am intrebat ‘de ce mi se intampla mie?’. Mult timp nu mi-am explorat propria minte si am cautat idealuri din povestile altora sau din filme sau din carti. Am simtit dintotdeauna ca fug – mai mult o fuga spre explorare, spre cautare de oameni noi sau de prieteni noi. De-a lungul anilor a devenit din ce in ce mai obsitor, ca si cum alergam intr-un cerc infinit. Dar pentru ce alergam? Un concurs?

Ma intreb, uneori: incerc sa ajung spre ceva de neatins?

Astfel ca, stau aici in liniste, reflectand asupra faptului ca suntem mai mult decat oameni in carne si oase, suntem oameni cu ganduri si emotii si ca e bine sa stim sa facem diferenta intre ele. Timpul ajuta, timpul cu noi insine ajuta… sper ca si tu, cititorule, vei fi bine.

Semnat,

Un graphic designer care a simtit ca vrea sa scrie ceva public despre emotiile si gandurile ei. S-a asezat la biroul ei, cateva zile inainte de Craciun, n-a putut s-o faca, a fost nevoie de 20 de luni ca sa scrie ceva.

Povestea lui David, LIVE, 13.08.2019 // a treia cura de chimioterapie //

Programul de marti, 13.08.2019, incepe cu o poveste plina de speranta si chef de viata – Povestea lui David. Micutul David, omuletul de aproape doi ani, se lupta cu o boala necrutatoare pe care o biruie cu fiece zi, ajutat fiind de parinti si de niste cadre medicale de exceptie din cadrul spitalului ACIBADEM, Turcia. Ca de obicei, povestea din aceasta seara ne este spusa de mama acestuia, Simona Caragea.

Povestea lui David, micutul care a invins marea Durere – intalnirea cu balaurul (ep.7)

Continuare Publive: Se fac deja vreo doua luni de cand sunt in Istanbul, la Acibadem. David a avut ocazia sa cunoasca cativa doctori si de cateva ori mai multe asistente; fusese legat la niste aparate cu tot felul de furtune, furtunase si fire care nu-l lasau sa se miste in voie. Parintii, Simona si Nicu, ii tot povesteau de roboti si eroi moderni, un fel de androizi, ca si cand el ar fi unul dintre ei, doar ca lui nu-i prea pasa. Voia sa se miste si asta ii era de ajuns. Totusi, intelesese ca nu-i de glumit cu el date fiind zecile de intepaturi facute cu acele de seringa care, sper sa ramana intre noi, il dureau ingrozitor. Se intreba permanent de ce trebuie sa treaca prin aceste chinuri, dar isi adusese aminte de basmele spuse de bunici in care balaurii mureau greu si mai ales dupa ce li se taiau toate capetele. Banuia ca doctorii cautau in el capetele de balaur si cum le gaseau, cum le intepau. Doar ca-l durea pe el si nu stia cand oare reusise sa inghita un balaur! Posibil cand se dadea in leagan si tinea gura deschisa! Isi aduce aminte ca-i intrasera pe gat cateva musculite care i-au produs un disconfort puternic si a fost nevoit sa bea o gura de apa, numai ca nu credea ca puii de balaur sunt atat de mici. Nu-i bai, va suporta toate intepaturile cu gandul ca balaurul va binevoi sa iasa din el pentru a se duce unde-i e locul. Pe parcursul primei cure cu citostatice i-a fost extrem de rau si atunci a sperat ca se vor desparti. A urmat si a doua si tot degeaba. Crede ca si balaurului i s-a facut rau si a lesinat, iar cand s-a trezit a fost mult prea tarziu. Dar cum arata balaurul? Are multe capete, e blanos, are colti, poate solzi…? Daca vrea sa iasa, pe unde o va face? Se gandea sa-l ajute, sa se pregateasca mental pentru a-l sprijini sa gaseasca drumul spre exterior. “Va rog, puteti deschide unul dintre geamuri?” isi spuse David intr-o limba pe care doar el o cunostea. “As vrea ca balaurul sa nu rataceasca prea mult prin camera de-o fi sa iasa…” Nu trecu mult timp si afla exact data la care va urma a treia cura de citostatice.

Va provoc sa va apropiati de David prin a-i continua povestea asa cum o vedeti voi! Pentru a va inspira, voi adauga cateva poze cu el si cu mama sa.

Insa, pentru ca el sa va poate spune propria lui poveste, asa cum o traieste el, e nevoie sa contribuiti cu o mica donatie in conturile asociatiei Salveaza o Inima:

Denumire entitate:  Asociatia “SALVEAZA O INIMA”

Cod de inregistrare fiscala:  31015982

Cont (IBAN) bancar:

Cont RON: RO 05 BTRL 0070 1205 W828 70 XX

Cont Euro: RO 28 BTRL EUR CRT 00 W828 7001

CONT USD: RO 68 BTRL USD CRT 00 W828 7001

COD SWIFT: BTRLRO22

COD BIC: BTRL Banca Transilvania Botosani

Vă rugăm să specificați numele de familie  (Caragea) al copilului pentru care faceți donatia!

Povestea lui David, LIVE, 06.08.2019 // Simona Caragea ne prezinta situatia lui David

Cu o pofta de viata incredibila, sustinut intr-un mod admirabil de catre parintii sai si sprijinit financiar si spiritual de mii de oameni de pretutindeni, David se insanatoseste pe zi ce trece, iar aspectul sau fizic este unul cat se poate de normal. Va vom lasa sa o auziti pe Simona, mama lui David, care va va impartasi cate ceva despre stare micutului.

Povestea lui David, micutul care a invins marea Durere – intalnirea cu balaurul (ep.6)

Continuare Publive: Se obisnuise sa stea cu ochii inchisi, doar ca incepuse sa vada din nou pentru ca pleoapele i se desumflasera dupa ultima vizita la doctor. Ii dadusera un tratament cu care se impaca rezonabil de bine, injectia de seara fiind singura de care dorea sa se ascunda. I se parea ca descopera o alta dimensiune a lumii atunci cand tine ochisorii inchisi si se straduieste sa prinda toate zgomotele din jur. Chiar si vocea mamei sale se modifica atunci cand isi folosea doar urechile. Traia experiente noi si in momentele in care ii pipaia barba lui Nicu, tatal sau. Cand era cu ochii deschisi, barba nu parea sa aiba ceva deosebit, dar lucrurile se schimbau cand isi inchide ochii iar degetelele sale se ascundeau energice printre firele lungi de par. Mintea lui incerca sa gaseasca ceva cunoscut cu care sa compare si parca iarba era undeva pe aproape.

Mergeau cu masina pe un drum ce parea interminabil, zi si noapte. Ar fi vrut sa se dea jos pentru a alerga pe campurile de pe marginea soselei, sa faca un pipi sau sa caute ganganiile alea zburatoare, numai ca simturile sale ii spuneau sa mai astepte. Este el mic, dar nu e vreun fraier! Sper ca nu v-ati indoit de asta?! Undeva pe la miezul noptii il trezeste mama pentru a-l lua in brate. Il inveleste cu patura pe care dormea si-l scoate din masina. Un aer rece ii invaluie fata si ii intra in nari, fortandu-l sa fie ceva mai atent la ceea ce se intampla in jurul sau. Putea sa vada niscaiva oameni care nu aveau treaba cu el, doar ca nu intelegea ce vorbesc. “Hopa! Nu inteleg ce vorbeste tata!” isi spuse el in minte si deveni mai atent. Inchise ochii, iar ceea ce ii ofereau celelalte simturi ii dadeau un sentiment de libertate, de bucurie. Era un loc nou. Ajunsesera in Turcia.

Va provoc sa va apropiati de David prin a-i continua povestea asa cum o vedeti voi! Pentru a va inspira, voi adauga cateva poze cu el si cu mama sa.

Insa, pentru ca el sa va poate spune propria lui poveste, asa cum o traieste el, e nevoie sa contribuiti cu o mica donatie in conturile asociatiei Salveaza o Inima:

Denumire entitate:  Asociatia “SALVEAZA O INIMA”

Cod de inregistrare fiscala:  31015982

Cont (IBAN) bancar:

Cont RON: RO 05 BTRL 0070 1205 W828 70 XX

Cont Euro: RO 28 BTRL EUR CRT 00 W828 7001

CONT USD: RO 68 BTRL USD CRT 00 W828 7001

COD SWIFT: BTRLRO22

COD BIC: BTRL Banca Transilvania Botosani

Vă rugăm să specificați numele de familie  (Caragea) al copilului pentru care faceți donatia!

Formare grupuri de dezvoltare personala // Inscriere interviuri de selectie 12-16 august 2019; 02 – 06 septembrie 2019

In perioada imediat urmatoare, incepand cu 12 august 2019, vom incepe inscrierile la interviurile de selectie pentru formarea grupurilor de dezvoltare personala ce vor demara din aceasta toamna. Vrem sa stim cu ce te putem ajuta, cum si ce anume iti doresti sa-ti dezvolti – concentrarea la lectii, modul in care socializezi cu prietenii, stilul de vorbire in public, poate chiar in fata clasei, curajul de a spune lucrurilor pe nume, a fi mai ordonat sau a fi mai creativ. Avem experienta necesara si tehnicile de lucru pentru a te indruma sa-ti formulezi si sa-ti atingi obiectivele, sa inveti cum sa-ti dimensionezi asteptarile ori cum si cand sa vorbesti cu incredere despre tine.

Vei lucra cu Cornelia Alexoi, actrita si jurnalist, si Calin Catalin, psiholog, consilier de dezvoltare personala si jurnalist. Pe noi ne poti urmari permanent in emisiunile Publive, fie ca spunem povesti, fie ca analizam situatii diverse care privesc societatea in care traim, orientati fiind pe aspectele functional-dezirabile.

Grupurile de dezvoltare personala se vor forma pe criterii de varsta si nevoi specifice: 10 – 14 ani, 15 – 19 ani, 20 – 24 ani, 25 – 34 ani, 35 – 44 ani, peste 45 ani.

Detalii:

  • psihotcc@gmail.com; 0734.536.942.
  • grupurile vor fi formate din 6 persoane;
  • fiecare grup va avea un parcurs de 24 de intalniri, 6 luni;
  • interviurile de selectie si formare sunt gratuite si dureaza aproximativ 15-20 de minute.
Cornelia Alexoi – actrita, jurnalist si trainer
Calin Catalin – psiholog, consilier de dezvoltare personala, lector fotografie