In aceasta seara, Minutul de carte revine intr-o formula noua, dar cu aceeasi indragita prezentatoare: Gina Miclos. Cu o singura difuzare pe saptamana si cu o durata de 50 de minute, ajunsa la maturitate, Minutul de carte va gazdui prezentarea a 3 autori ai editurii Coresi Publishing House.

Din aceasta toamna, a anului 2019, psih. Cristina Dimitrescu (Kids Skills) si psih. Calin Catalin ( TCC si TSS) revin cu cel mai bine vandut curs al Design New Generation SRL – parentingul corporativ! De maine, poate fi si la tine in companie! Detalii in materialul de mai jos.

David simtea cum Balaurul se face tot mai mic in corpul sau, aproape ca uita ca se afla acolo. Doar vizitele la spital ii mai aduceau aminte de motivul pentru care se afla acolo. Fie vorba intre noi, incepuse sa se simta mai mult turc decat roman! ­čśÇ Cand s-a trezit intr-una dintre dimineti, prima data cand era primul in picioare, mami si tati fiind inca purtati de vise, un imbold interior il trimise direct la fereastra. Se uita in gradina ce era la doar cativa metri de el si vazu o umbra. Ii era cunoscuta fapt pentru care ii era dat sa traiasca doua sentimente contrare in acelasi timp – bucurie si regret. “Hei, ce faci acolo? Cand te-ai trezit?” ii auzi vocea mamei in spatele sau. Se intoarse spre ea cu speranta ca va afla ce se intamplase in timpul noptii. Agitatia de dinaintea plecarii spre spital il facu sa uite de intrebarile ce-i zburau prin minte si se lua cu joaca. Dupa cateva ore petrecute la spital, observa ca ai lui aveau un oarecare comportament diferit, putin nepotrivit pentru sala in care se aflau. Simona veni spre el plangand, il lua pe sus si il stranse in brate. Era bucuroasa! “Esti bine, micutule! Tumora s-a dus!” ii spuse ea pe un ton vesel. Nu stia ce-i aia tumora, dar facu legatura cu umbra pe care o vazuse doar el de dimineata. Abia acum intelegea ce se intamplase: Balaurul a plecat! Ar fi vrut sa-si ia la revedere de la el, dar plecase precum venise – pe furis! Nu-i era indiferent, numai ca un ghiozdan cu jucarii il ispitea mai mult si nu prea dorea sa stea deoparte sa se gandeasca la cele intamplate. Avea in fata o viata de trait si de experimentat, multe jucarii si o gramada de lucruri interesante in jur asa ca rosti un “la revedere!” si sari din pat. Pe picioarele lui.

Va provoc sa va apropiati de David prin a-i continua povestea asa cum o vedeti voi! Pentru a va inspira, voi adauga cateva poze cu el si cu mama sa.

Donatii direct catre familia Caragea:

Nume: Niculae Viorel Caragea
IBAN: RO82INGB0000999901016286
Banca: INGB CENTRALA
Moneda: RON
SWIFT: INGBROBU
BIC: INGB

Niculae Viorel Caragea
IBAN: RO38INGB0000999909336768
Banca: INGB CENTRALA
Moneda: EUR
SWIFT: INGBROBU
BIC: INGB

Paypal: carageanick@gmail.com

Totodata, puteti sa donati si in conturile asociatiei Salveaza o Inima:

Denumire entitate:  Asociatia ÔÇťSALVEAZA O INIMAÔÇŁ

Cod de inregistrare fiscala:  31015982

Cont (IBAN) bancar:

Cont RON: RO 05 BTRL 0070 1205 W828 70 XX

Cont Euro: RO 28 BTRL EUR CRT 00 W828 7001

CONT USD: RO 68 BTRL USD CRT 00 W828 7001

COD SWIFT: BTRLRO22

COD BIC: BTRL Banca Transilvania Botosani

V─â rug─âm s─â specifica╚Ťi numele de familie  (Caragea) al copilului pentru care face╚Ťi donatia!

Va invitam sa invatati o metoda noua de a relationa cu copiii.
Va puteti certifica in aplicarea metodei indiferent daca sunteti psiholog, profesor sau doar parinte.
Nu se acorda credite prin Colegiul Psihologilor din Romania, dar se acorda diploma de participare care va ajuta la obtinerea atestatului de Coach Kids Skills din partea Institutului de Terapii scurte din Helsinki.
Metoda Eu Pot este o metod─â centrat─â pe solu╚Ťii pentru a ajuta copiii ╚Öi tinerii s─â ├«╚Öi asume responsabilitatea propriilor ac╚Ťiuni, s─â dep─â╚Öeasc─â problemele emo╚Ťionale ╚Öi comportamentale ╚Öi care pledeaz─â pentru ├«nv─â╚Ťare ├«ntr-un mod practic ╚Öi distractiv.

Cine o poate folosi: psihologi, asisten┼úi sociali, educatori, ├«nv─â┼ú─âtori, profesori, consilieri ┼čcolari sau p─ârin┼úi, indiferent de orientarea profesional─â.

Pentru ce fel de probleme este potrivit─â pentru copii?
Anxietăţi, tulburări de comportament, probleme de concentrare, obiceiuri proaste, probleme legate de consumul de alimente, de somn, de a merge la toaletă etc.

Acest workshop este unul practic, ├«n urma c─âruia participan╚Ťii vor ├«nv─â╚Ťa s─â:
– abordeze problemele minore sau majore ├«ntr-o manier─â centrat─â pe solu╚Ťii aplic├«nd ideile din Kids’Skills,
– s─â ini╚Ťieze discu╚Ťii cu un copil/t├ónar c├ónd schimbarea o cere,
– s─â colaboreze cu al╚Ťi adul╚Ťi implica╚Ťi ├«n cre╚Öterea copilului/t├ón─ârului,
– s─â utilizeze metoda cu o ├«ntreag─â clas─â/grup de copii/tineri,
– s─â creasc─â nivelul de fericire ├«n propria familie aplic├ónd acelea╚Öi principii acas─â.

Cei care vor dori se vor putea acredita ca ╚Öi Coach Kids’Skills prin intermediul Asocia╚Ťiei Psihologilor Profesioni╚Öti din Rom├ónia. Certificatul este eliberat de Institutul de Terapii Scurte din Helsinki

O scurt─â prezentare a acestei metode pute╚Ťi g─âsi mai jos. Pentru traducerea ├«n limba rom├ón─â selecta╚Ťi Settings – Subtitles – Romanian

https://www.youtube.com/watch?v=QhvY-W1gRGU.

LOCUL DE DESF─é╚śURARE

Va fi comunicat ulterior celor inscrisi

Pentru ├«nscrieri v─â rugam sa completa╚Ťi formularul

https://forms.gle/9fDhyHpxCDyGkWJG6

Taxa de participare: 450 lei
Pentru cei ce se înscriu și achită până pe 10 septembrie 2019, taxa este de 400 lei.
Pentru grupurile formate din min 3 persoane care vin din cadrul aceleasi asociatii sau colectiv de profesori, educatori, taxa este de 400 lei, indiferent de momentul in care se inscriu.

Plata se face in contul:
RO66BTRLRONCRT0466573901 , deschis la Banca Transilvania.
Titular cont:
Clinica Mind Help SRL, CUI 39966304

Inscrierea se considera definitiva dupa achitarea taxei.

Workshopul este sustinut de catre psihoterapeut Cristina Dimitrescu si psiholog Madalin Scortan.

Participan┼úii vor putea achizi┼úiona cartea Metoda Eu POT ├«n Ac┼úiune, precum ┼či Caietul de lucru, scrise de c─âtre Ben Furman, ambele traduse ├«n limba rom├ón─â.

Alte detalii
Cristina Dimitrescu – 0722.222.221
sau e-mail: evenimente@clinicamindhelp.ro
Chiriac Irina Andreea – 0723.313.390

Iata-ma, din nou.

Alt articol care ar trebui sa ma faca sa ma simt bine, sa ma simt mandra si fericita pentru ca mi-am ales profesia mult visata si ca sunt apreciata si in ziare si reviste. Ultimul articol a fost pubilcat in ‘Dupa Afaceri Premium’ a Ziarului Financiar si m-a facut sa ma gandesc foarte mult prin ce am trecut pana am ajuns aici. Este o analiza foarte scurta a vietii mele si un strigat spre toti oamenii, in special creativii.

Atentie, s-ar putea sa va regasiti in povestea mea sau in unele parti din ea.

M-am chinuit toata viata sa DEMONSTREZ CA POT. Am ajuns foarte de curand in punctul in care am realizat ca am inceput sa obosesc si ca deja nu prea mai am cui sa-i demonstrez. Se pare ca le-am demonstrat tuturor, inclusiv mie. Viata este mai mult de-atat. Voiam inca din copilarie sa le arat alor mei ca pot mai mult decat zic ei si ca pot avea o cariera stralucita si ca pot deveni chiar si celebra daca ma straduiesc mai tare. Voiam sa le arat ca artistii nu mor de foame asa cum credeau ei si incercam din rasputeri sa ii conving ca nu vreau sa o iau pe calea pe care si-o doreau ei.

N-am vrut niciodata sa fiu doctor sau avocat, asa cum isi doreau parintii mei (sau ‘macar asistenta’ asa cum zicea tatal meu vitreg), astfel ca pentru cativa ani din adolescenta am cochetat intre actorie, regie si fotografie. Ba chiar aveam si 2 blog-uri pe care scriam proza, ganduri si poezii. Bunicul meu care a fost actor nu mai era acolo sa ma incurajeze, insa. Ne-a parasit prea devreme, prea devreme sa-l influenteze si pe fratele meu, prea devreme sa ma faca mai puternica, mai fericita sau sa-mi arate drumul cel bun in viata.

Astfel ca, dupa ce a murit, am incetat sa mai desenez. De la 5 ani desenam mereu, cel mai mult imi placea sa fac benzi desenate, aventuri cu dinozauri, soricei si mai stiu eu ce. I le aratam bunicului si le comentam impreuna, povesteam, radeam. Odata cu decesul sau, prin clasa a V-a, totul a devenit foarte greu, copiii ma faceau copilaroasa, mie nu-mi convenea, eu voiam sa fiu considerata normala si ca toti ceilalti si imi doream prieteni si distractie, ca orice copil la acea varsta. N-am sa-l uit niciodata pe acel coleg care mi-a luat unul dintre desenele mele cu un crocodil si a iesit in curtea scolii si a inceput sa faca misto de mine. A fost ultimul meu desen pentru o lunga perioada de timp.

Am simtit ca vreau iarasi sa le DEMONSTREZ ca gresesc. Sa le demonstrez colegilor, profesorilor, tuturor din jurul meu ca asta sunt eu si asta imi place sa fac, sa le arat ca POT. Intr-adevar, n-am avut niciodata note bune si asta datorita faptului ca n-am reusit niciodata sa-mi mentin concentrarea prea mult daca nu mi se parea super interesant. Si cum la scoala toate materiile mi se pareau plictisitoare (mai putin geografia si un pic romana), nu aveam niciun chef sa invat sau sa inteleg multe lucruri. Un fel de OCD. Mereu ma gandeam la orice altceva la ore. Nici profii nu erau interesanti.

M-am chinuit atat de tare de-a lungul vietii sa-mi gasesc locul si niciodata n-am reusit sa fac diferenta intre emotii negative si emotii pozitive. Astfel ca atunci cand totul devenea mai greu si mai dificil de digerat, incercam sa ignor totul si sa ‘fiu optimista’ in loc sa accept ca nu putem fi fericiti tot timpul. Toate aceste emotii negative pe care nu mi le doream (ha, cine le-ar dori?) s-au naruit intr-un mare nor gros si intunecat pe care il simt undeva deasupra mea. Si inca il ignor. Cand vreau sa fac curatenie, curat si cel mai indepartat colt, cand vreau sa lucrez la un proiect dau tot ce este mai bun din mine. Pe scurt, cand ma vreau sa ma dedic unui aspect, depun toate eforturile. Si toate aceste eforturi devin obositoare si nu stiu cand sa ma opresc.

N-am stiut niciodata cum sa scap de norul acesta gri si greoi si nu l-am simtit plutind atat de greu pana acum cateva luni. Din pacate, s-a extins in insomnie. Si acesta a fost trigger-ul cand mi-am dat seama ca am nevoie de ajutor. Am inceput sa-mi pavez un nou drum al gandurilor, dar este dificil pentru ca este nevoie de multa rabdare si timp. N-am stiut niciodata cum sa accept unele lucruri si mereu m-am intrebat ‘de ce mi se intampla mie?’. Mult timp nu mi-am explorat propria minte si am cautat idealuri din povestile altora sau din filme sau din carti. Am simtit dintotdeauna ca fug – mai mult o fuga spre explorare, spre cautare de oameni noi sau de prieteni noi. De-a lungul anilor a devenit din ce in ce mai obsitor, ca si cum alergam intr-un cerc infinit. Dar pentru ce alergam? Un concurs?

Ma intreb, uneori: incerc sa ajung spre ceva de neatins?

Astfel ca, stau aici in liniste, reflectand asupra faptului ca suntem mai mult decat oameni in carne si oase, suntem oameni cu ganduri si emotii si ca e bine sa stim sa facem diferenta intre ele. Timpul ajuta, timpul cu noi insine ajuta… sper ca si tu, cititorule, vei fi bine.

Semnat,

Un graphic designer care a simtit ca vrea sa scrie ceva public despre emotiile si gandurile ei. S-a asezat la biroul ei, cateva zile inainte de Craciun, n-a putut s-o faca, a fost nevoie de 20 de luni ca sa scrie ceva.

Gina Miclos

Seara de marti ii este dedicata motanelului Bubu, un pisoi adevarat plin de ifose si plictiseala. Cam ca toti motanii, de altfel, doar ca el este prezentat intr-o serie de povesti. Autoarea, Wilma, stapana acestui motan rasfatat, ne prezinta dialogul imaginar pe care il are cu Bubu in serii scurte si vesele.

Daca v-a placut aceasta seara de povesti, donati pentru a sprijini acest proiect apasand aici sau in conturile urmatoare:

Calin Catalin // IBAN – RO48INGB0000999909454346 // Banca INGB Centrala // RON // SWIFT – INGBROBU

Calin Catalin // IBAN – RO78INGB0000999909456522 // Banca INGB Centrala // RON // SWIFT – INGBROBU

David Caragea

Micutul David isi revine intr-un mod miraculos, tratamentul administrat de doctorii de la ACIBADEM din Istanbul fiind unul bine ales. Simona Caragea, mama lui David, va va povesti despre cum s-a desfasurat viata lor in Turcia in saptamana ce tocmai a trecut. Ii puteti sprijini in continuare donand in conturile afisate pe http://www.publive.ro in cadrul povestilor dedicate celui mic.